Zile cu zambile

Chiar mă gândeam că,  până să plantez eu bulbii cu mâna mea și să mă minunez primăvara de ce iese din ei, nu mă omoram după zambile. Mirosul nu îmi place nici azi (e o poveste aici  de demult, de prin primele luni de sarcină, care s-au întâmplat să fie primăvara!),  dar am început să mă uit la ele cu ochi de grădinar, care a mai citit una - alta despre flori. Tot de pe la turci ne vin, dar, ca și lalelele, au fost  preluate de olandezi, care au creat sute de soiuri. Îmi place de ele că sunt foarte rezistente, au trecut peste brumă și ger și și-au revenit imediat. Mai întâi au înflorit cele roz, apoi albastrele și albele. Și da, mărturisesc, preferatele mele sunt cele albastre.

Soiul Aiolos, 5 bulbi am pus, 5 au înflorit. Au flori dese, albe, cu urme de gălbui -crem la exterior. 

” Fondantul”are o culoare frumoasă, cum îi spune și numele:

 Preferata mea,”Roman Hyacinth”, atât de simplă și grațioasă, în comparație cu cele atât de greoaie și sufocate de flori pe care le găsim în aceste zile prin piețe. O zambilă albastră, de demult, adusă din grădina bunicii lui S.

Una dintre perluțele albe, White Pearls:

Câteva albastre, multiforme:

Și o ciudățenie pe care am observat-o azi: