About

Sunt Anca Tîrcă și grădina mea e una rustică, mică, dar cu visuri mari. O îngrijesc singură, pentru că îmi place să îmi pun mănușile și să plantez, să curăț, să fac straturi de flori și să tund iarba. E locul în care, de multe ori, mă întâlnesc cu mine. (e de găsit și aici, pe blogul meu despre educatie)./I am Anca Tircă and my cottage garden although small, has great dreams. I take care of it myself, as I like to put on the gloves and plant, clean, make flower beds or cut the grass.It is the place where, very often, I have meetings with myself ( this is my professional blog).

Cu cine mai împart grădina:))

More:

 Este, cum spun eu, o grădină mică, dar cu visuri mari. Mică, pentru că are doar vreo 150m2,  și cu visuri mari, pentru că are arbuști, plante și flori  de tot felul, pe care le găsești în grădini mai întinse ca suprafață. Sunt, în primul rând, ”bătrânelele”,  de vreo 40 de ani - magnolia, trandafirul alb cățărator, tufele de bujori și unele hortensii. Apoi,  cele care au crescut odată cu grădina noastră, din 2005 – Weigelele,  Physocarpus diabolo, iasomia, Tamarix tetrandra, gutuiul japonez, forsiția, paniculata limelight,  caprifoiul,  tufele de buxus, trandafirii,  bergenia, hosta, irișii, chiparosul pitic mopul auriu, cornus , ligustrum aureum. Cele înalte – veronica,  floxul, valeriana roșie, căldărușele, coral bells, iriși siberieni  sau mai scunde – iberis, flox pitic, levănțică. Cele de primăvară – lalele de multe feluri, allium, ghiocei, zambile, narcise, cele de toamnă – crizanteme și anemone sau cele care arată bine și iarna – ilexul și Yucca.

Nu cred că o pot încadra perfect într-un stil anume (deși e foarte apropiată de stilul cottage, rustic), dar e clar că nu e o grădină aranjată la milimetru, cu simetrii perfecte și spații clar delimitate, ci e mai degrabă una aparent dezordonată, un pic sălbatică și naturală, mai mult  romantică, cu aer vintage pe ici pe colo, cam înghesuită uneori,  de-a valma de cele mai multe ori. E mai mereu cu toate culorile, formele și texturile la vedere. Cu tot ce are mai bun și poate să dea. Mari și mici, înalte și scunde, rotunde, lunguiețe, ovale sau conice,  perene sau anuale, albe, roz de toate nuanțele, movulii și albastre mai tot timpul anului, dar și cu câteva accente de roșu când e vremea trandafirilor și a weigelei Red Prince. E matură, rafinată, trecută prin multe, mândră, puternică, ușor jucăușă, imprevizibilă, cât să-i stea bine și pregătită pentru ce-o să vină. Pentru că e mică, arată bine din orice unghi te uiți la ea.

De gradină m-am ocupat eu, mai ales în weekenduri  și mai ales în ultimii doi ani.  O îngrijesc singură, pentru că îmi place să ies din ritmul jobului și să intru în cel al naturii, să îmi pun mănușile și să plantez, să curăț, să fac straturi de flori, să tund iarba și, la finalul zilei, să mă așez să o privesc. E locul în care, de multe ori, mă întâlnesc cu mine.