La început de martie

S-au întâmplat multe în prima săptămână din martie, tot felul de înfloriri, și mai pe jos, și mai pe sus - zambile, primule, viole, iriși pitici, hepatica, bergenia, narcise, spânz, dar și magnolia, gutuiul japonez și forsiția. A încolțit și iarba, bulbii cresc și se deschid cu mare viteză, aproape că auzi cum înverzește grădina. Cu soare, cu ploaie, capricii de primăvară, ce mai! Frumos anotimp!

Până să încep să plantez bulbi cu mâna mea și să văd cum ies florile din ei primăvara, mărturisesc că nu îmi prea plăceau zambilele.

Aici e o poveste cu niște boboci care au avut nevoie de trei luni ca să înflorească și au trecut și peste niște zăpezi.Hello, Hellebores!

Primule, primroses, oricum, primele. Coleridge are un poem despre ele, sunt vindecătoare, florile sunt comestibile, iar dacă le oferi cuiva, mesajul e clar - ”I cannot live without you”). Și nu le place în casă. În vânt, în ploaie, în frig, oriunde și oricum, doar afară să fie.

Atât de simplă și grațioasă, în comparație cu cele greoaie și sufocate de flori pe care găsim azi prin piețe. O zambilă albastră de demult, adusă din grădina bunicii lui S.

 La cât de mult s-au înmulțit, primulele movulii vor da culoarea lunii în grădină.

 Luminează grădina plouată azi și zici că stau să zboare, cu trompeta lor portocalie cu tot -”Jetfire”, un soi care înflorește devreme, foarte apreciat ( pe primul loc în topul celor de la ”Better Homes and Gardens ”) și premiat de Royal Horticultural Society cu prestigiosul ”Award of Garden Merit”.

Nu e doar o figură de stil. Pe la 8 dimineața, iarba chiar e argintie.Iar Bergenia e chiar un spectacol.

Uneori e doar o problemă de culoare.

În colțul de pădure au apărut și niște ”intruși” de la oraș, dar tot sălbaticile sunt cele mai frumoase.

Și dacă ridici privirea...

Plus niște containere, că e și vremea lor. Acesta e doar cu flori albe și albastre.

Și fericirea Konei, că în sfârșit poate sta pe iarbă, la soare.